PARLOÁR, parloare, s.n. (Livr.) Sală de primire a vizitatorilor într-un cămin, într-un internat şcolar, într-o cazarmă etc.; vorbitor (III). – Din fr. parloir.

PARLOÁR s. vorbitor, (înv.) parlatoriu. (~ la un cămin.)

parloár s. n. (sil. -loar), pl. parloáre

PARLOÁR ~e n. (într-un spital, cămin, cazarmă etc.) Încăpere specială pentru întrevederi şi convorbiri; vorbitor. /<fr. parloir

PARLOÁR s.n. (Rar) Sală de primire (într-un internat, într-o cazarmă); vorbitor. [Pron. -loar. / < fr. parloir].