PIŢIGĂIÁT, -Ă, piţigăiaţi, -te, adj. 1. (Despre voce, despre sunete etc.) Subţire, ascuţit; strident. 2. (Rar; despre oameni şi animale) Slab, plăpând, firav. [Pr.: -gă-iat. – Var.: piţigăít, -ă adj.] – Piţigoi + suf. -at.

PIŢIGĂIÁT adj. ascuţit, subţire, (rar) piuitor, (reg.) înţiglat. (O voce ~.)

PIŢIGĂIÁT adj. v. debil, delicat, firav, fragil, gingaş, pirpiriu, plăpând, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuţ, şubred.

PIŢIGĂIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A PIŢIGĂIA şi A SE PIŢIGĂIA 2) (despre fiinţe) Care are o constituţie lipsită de vigoare; slab; plăpând. /piţigoi + suf. ~at