PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. Tranz. A nu mai şti unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ♢ Expr. A(-şi) pierde şirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. Tranz. A nu mai cunoaşte sau a nu mai găsi drumul, locul etc. căutat; a greşi direcţia. ♢ A(-i) pierde (cuiva) urma = a nu mai şti unde se află, unde poate fi găsit. A-şi pierde (sau, refl., a i se pierde) urma (ori urmele) = a nu mai putea fi găsit; a dispărea. ♦ Refl. A se rătăci de grupul în care se afla. 3. Refl. Fig. A se lăsa absorbit de ceva, a se cufunda în... 4. Refl. Fig. A fi cuprins, copleşit de un sentiment, de o emoţie; a nu mai şti ce să facă. II. Tranz. 1. A fi deposedat de..., a rămâne fără..., a nu mai avea; spec. a irosi, a risipi. ♢ Expr. A pierde din mâna = a scăpa un prilej favorabil. A pierde pământul de sub picioare = a) a nu-şi mai putea păstra echilibrul din cauza unei proaste stări fizice, a unui pas greşit etc.; b) a fi pe punctul de a pierde o anumită situaţie materială sau socială. A-şi pierde viaţa = a muri; a fi omorât. A-şi pierde cunoştinţa (sau simţirea) = a leşina. A-şi pierde cumpătul (sau răbdarea) = a nu se mai putea stăpâni, a se enerva. ♦ A rămâne fără o parte a corpului, fără un organ, fără o facultate; a nu se mai putea folosi de o parte a corpului, de o facultate. ♢ Expr. A pierde sânge = a avea hemoragie. A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreţia laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală). A-şi pierde minţile = a înnebuni. ♦ (Despre plante) A i se usca (şi a-i cădea) frunzele, rodul etc. 2. (Pop.; despre femei) A avorta. 3. A fi lipsit (pentru totdeauna) de o fiinţă dragă; a rupe relaţiile (de prietenie) cu cineva, a fi părăsit. 4. A fi învins într-un război, într-o întrecere; a nu câştiga un proces etc. 5. A sosi prea târziu, a nu ajunge sau a nu face ceva la timp. 6. A folosi timpul în mod neraţional, irosindu-l sau profitând insuficienit de el. ♢ Expr. Fără a (mai) pierde vremea = imediat, repede, neîntârziat. ♢ Compus: pierde-vară s.m. invar. = om care îşi iroseşte timpul, care nu munceşte şi umblă fără nici un rost. III. 1. Tranz. (Pop.) A ucide, a omorî. ♦ Refl. A muri. ♦ Tranz. şi refl. A(-şi) cauza un mare rău, neajuns etc.; a pune sau a se afla într-o situaţie extrem de grea. 2. Tranz. (Înv. şi pop.) A distruge, a nimici (popoare, ţări, aşezări, bunuri materiale etc.). 3. Tranz. (Pop.) A face să dispară, să piară; p. ext. a compromite. 4. Refl. A ieşi din câmpul vizual, a nu se mai vedea; a dispărea. ♦ Fig. A trece neobservat, neluat în consideraţie. ♦ Tranz. A nu mai putea urmări cu privirea pe cineva sau ceva, a nu mai vedea. ♢ Expr. A pierde (pe cineva) din ochi = a iubi foarte mult. 5. Refl. (Despre sunete, voci, zgomote) A-şi diminua treptat intensitatea, a deveni din ce în ce mai slab; a se stinge. – Lat. perdere.

A pierde ≠ a birui, a câştiga, a dobândi, a găsi, a însuşi

A se pierde ≠ a se vedea

PIÉRDE vb. v. asasina, avorta, compromite, discredita, distruge, fâstâci, intimida, încurca, nimici, omorî, potopi, prăpădi, sfărâma, suprima, ucide, zăpăci, zdrobi, zvânta.

PIÉRDE vb. 1. a rătăci, (reg.) a prăpădi. (A ~ un obiect.) 2. v. rătăci. 3. v. răzleţi. 4. a se rătăci, (reg.) a se zăhătui, a se zărăsti. (S-a ~ în pădure.) 5. v. dispărea. 6. (reg.) a prăpădi. (L-a ~ din ochi, în mulţime.) 7. (înv. şi reg.) a pune. (Şi-a ~ întreaga avere.) 8. (înv.) a păgubi. (A ~ doi galbeni la joc.) 9. v. irosi. 10. a rata, a scăpa. (A ~ o mare ocazie.) 11. a consuma, a folosi, a întrebuinţa. (Şi-a ~ întreaga zi reparând bicicleta.)

piérde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pierd; conj. prez. 3 sg. şi pl. piárdă; part. pierdút

A PIÉRDE pierd tranz. 1) (bunuri materiale, fiinţe, situaţii, stări fizice sau morale, sentimente etc.) A nu mai avea în posesie; a înceta de a mai poseda; a prăpădi. ~ băsmăluţa. ~ vaca. ~ postul. ~ drepturile. ~ încrederea. ♢ ~ cunoştinţa a cădea în nesimţire; a leşina. ~ firul (gândurilor) a se încurca. ~ urma (sau urmele) cuiva a nu mai şti unde se află cineva sau ceva. ~ ocazia a nu folosi la timp ocazia. 2) (părţi ale corpului) A înceta de a mai avea (în urma unui accident, a unei operaţii etc.). ♢ A-şi ~ capul a se zăpăci. 3) (rude, prieteni) A nu mai avea alături din cauza morţii. 4) (mijloace de transport) A nu mai reuşi să prindă; a scăpa. ♢ ~ drumul (sau calea) a se rătăci. 5) (partide, întreceri sportive, procese, lupte etc.) A face să fie ratat; a nu câştiga; a nu obţine. 6) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A consuma în mod nerentabil şi nechibzuit; a irosi; a prăpădi. ~ timpul. /<lat. perdere

A SE PIÉRDE mă pierd intranz. 1) A înceta de a mai fi perceput cu organele de simţ. Pasărea s-a pierdut în înaltul cerului. 2) A înceta să mai existe (în mod fatal); a dispărea fără urmă; a se prăpădi. S-a pierdut în timpul deportărilor. Multe cântece vechi se pierd. 3) (despre persoane) A deveni incapabil de a judeca drept (pentru un timp scurt); a nu mai şti de sine; a se zăpăci; a se năuci. /<lat. perdere