POANSÓN, poansoane, s.n. 1. Unealtă alcătuită dintr-o tijă de oţel sau de alt metal dur, de formă conică, triunghiulară etc., cu vârful gravat în relief, care serveşte la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal, la confecţionarea unor matriţe, la baterea medaliilor etc. ♦ Instrument ascuţit din oţel, folosit în tehnica gravuri. 2. Piesă a unei matriţe, cu un contur cu muchii tăietoare sau cu o suprafaţă de lucru plană sau profilată, care serveşte la decupare, detaşare, imprimare etc. prin deformare plastică. 3. Unealtă cilindrică de os, cu vârful ascuţit, cu care se perforează pânza şi se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. [Pl. şi poansonuri] – Din fr. poinçon.

POANSÓN s. pămătuf, (reg.) pomoci. (~ de bărbierit)

poansón s. n. (sil. poan-), pl. poansoáne

POANS//ÓN ~oáne n. 1) Unealtă metalică având un cui rezistent la vârf, folosită la perforarea ori la marcarea unor obiecte din metal dur. 2) Instrument din oţel călit, cu vârful gravat în relief, folosit la executarea gravurilor. 3) Parte componentă a unei matriţe, având muchie tăietoare, cu ajutorul căreia se decupează sau se imprimă un contur. 4) Unealtă cilindrică, ascuţită la vârf, întrebuinţată în broderie pentru a găuri pânza. [sil. poan-] /<fr. poinçon

POANSÓN s.n. 1. Unealtă de oţel cu vârful gravat, folosită pentru marcat, ştanţat etc. 2. Unealtă cilindrică de os ascuţită la vârf, cu care se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. [Pron. poan-, pl. -oane, -onuri. / < fr. poinçon].