PÓCNET, pocnete, s.n. 1. Zgomot caracteristic (surd şi puternic) produs de o lovitură, de o izbitură etc., precum şi de ardere, de o explozie, de descărcarea unei arme etc., pocnitură. 2. Zgomotul caracteristic produs de spargere, de crăpare etc. – Pocni + suf. -et.

PÓCNET s. v. pocnitură.

pócnet s. n., pl. pócnete

PÓCNET ~e n. Zgomot apărut ca urmare a interacţiunii dintre corpuri sau medii (la lovire, la cădere, la spargere etc.). /a pocni + suf. ~et

pocnéţ, pocnéţi, s.m. (reg.) copil rău.

pocnét, pocnéţi, s.m. (reg.) 1. persoană neîndemânatică, stângace, care sparge multe vase. 2. persoană certăreaţă.