POLUÁ, poluez, vb. I. Tranz. A face ca aerul, apa, mediul de viaţă să devină nocive din cauza materiilor chimice reziduale, a deşeurilor industriale, a gazelor de eşapament etc.; a vicia; a infecta. ♦ Refl. (Despre aer, ape, mediul de viaţă) A deveni nociv, a se vicia. [Pr.: -lu-a] – Din fr. polluer.

A polua ≠ a depolua, a epura, a purifica

POLUÁ vb. a (se) altera, a (se) strica, a (se) vicia. (Aerul din încăpere s-a ~.)

poluá vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg. poluéz, 3 sg. şi pl. polueáză, 1 pl. poluăm (sil. -lu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. poluéze (sil. -lu-e-); ger. poluând (sil. -lu-ând)

A POLU//Á ~éz tranz. (apa, solul, atmosfera etc.) A infecta cu impurităţi dăunătoare; a murdări făcând nociv; a vicia. /<fr. polluer

POLUÁ vb. I. tr. A infecta, a murdări, a face impur (apele, aerul etc.). ♦ (Fig.) A perverti, a murdări, a întina. [Pron. -lu-a. / < fr. polluer, cf. lat. polluere].