POTOLÍ, potolesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A pierde sau a face să-şi piardă din intensitate, din tărie, din viteză etc.; a (se) linişti, a se domoli, a (se) calma, a (se) alina; a (se) îmblânzi. ♦ A înceta sau a face să înceteze un lucru început, o acţiune în desfăşurare etc.; a (se) încheia, a (se) sfârşi, a (se) termina. 2. Refl. (Despre foc sau o materie care arde) A arde mocnit. – Din scr. potuliti, bg. potulja.

A (se) potoli ≠ a (se) agita, a (se) întărâta, a (se) intensifica, a (se) stârni

A se potoli ≠ a se alarma

POTOLÍ vb. v. compensa, despăgubi, răsplăti.

POTOLÍ vb. 1. a (se) astâmpăra, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stâmpăra, (înv. şi reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) aşeza, (fig.) a (se) stinge. (Şi-a ~ setea.) 2. v. alina. 3. v. domoli. 4. v. calma. 5. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 6. v. cuminţi. 7. v. linişti. 8. v. tempera. 9. v. atenua. 10. v. înceta. 11. a amuţi, a dispărea, a înceta, a se linişti, a muţi, a se stinge. (Toate zgomotele s-au ~ în stradă.)

potolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. potolésc, imperf. 3 sg. potoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. potoleáscă

A POTOL//Í ~ésc tranz. A face să se potolească. /<sl. potoliti

A SE POTOL//Í mă ~ésc intranz. 1) (de-spre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (până la încetare); a se domoli; a se ogoi; a se tempera; a modera; a se linişti. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) A ajunge la o stare de linişte; a recăpăta calmul; a se linişti; a se calma; a se alina; a se astâmpăra. /<sl. potoliti