PRICEPÚT, -Ă, pricepuţi, -te, adj. 1. Care are cunoştinţe numeroase, care are o pregătire temeinică într-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înţelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (uşor) înţeles, pătruns cu mintea; accesibil inteligenţei. – V. pricepe.

Priceput ≠ neiscusit, nepriceput, stângaci

PRICEPÚT adj. v. accesibil, inteligibil.

PRICEPÚT adj. 1. v. îndemânatic. 2. abil, deştept, dibaci, ingenios, iscusit, isteţ, îndemânatic, meşter, (pop.) mehenghi, (înv. şi reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meşteşugăreţ, practic, (fam. fig.) breaz. (Un meseriaş ~.) 3. v. com-petent. 4. v. inteligent. 5. v. autorizat. 6. v. ex-perimentat.

PRICEPÚ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A PRICEPE şi A SE PRICEPE. 2) (despre persoane) Care se orientează cu abilitate în viaţa cotidiană; care află aplicare oricăror lucruri sau situaţii; practic. /v. a (se) pricepe