PRICOPSEÁLĂ, pricopseli, s.f. (Pop.) 1. Situaţie materială bună, bunăstare, bogăţie; câştig, profit (fără muncă), chilipir. ♦ (Ir.) Ispravă, scofală. 2. Ştiinţă de carte, învăţătură. ♢ Expr. A lua (sau a avea, a da) pe cineva pe (sau spre) pricopseală = a lua (sau a avea, a da) pe cineva ca ucenic, ca elev. [Var.: procopseálă s.f.] – Pricopsi + suf. -eală.

PRICOPSEÁLĂ s. v. agoniseală, agonisire, agonisită, belşug, bogăţie, bunăstare, carte, cultură, cunoştinţe, economie, instrucţie, ispravă, învăţătură, pregătire, prosperitate, studii, treabă.

PRICOPSEÁLĂ s. v. avantaj.

pricopseálă v. procopseálă