PRÍNCIPE, principi, s.m. Titlu purtat de conducătorul unui principat şi de membrii unor familii princiare, regale sau imperiale; persoană având acest titlu; prinţ. – Din it. principe, lat. princeps, -ipis.

PRÍNCIPE s. prinţ, (înv.) beizadea, crăişor.

príncipe s. m., pl. príncipi

PRÍNCIP//E ~i m. 1) Descendent al unei familii regale sau imperiale; prinţ. 2) (în unele state; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător al unui principat; prinţ. 3) (în Imperiul Roman) Conducător absolut al ţării; împărat; monarh; suveran. /<it. principe, lat. princeps, ~ipis

PRÍNCIPE s.m. (Ist.) 1. Titlu dat împăratului în Imperiul roman. 2. (la pl.; acc. príncipi) Nume dat soldaţilor veterani care formau o a doua linie în formaţia de luptă a unei legiuni romane. 3. Persoană care face parte dintr-o familie domnitoare sau care deţine suveranitatea unui stat (mic); prinţ. [< lat. princeps, cf. it. principe].