PROPAGÁRE, propagări, s.f. Acţiunea de a (se) propaga şi rezultatul ei. – V. propaga.

PROPAGÁRE s. 1. v. difuzare. 2. v. răspândire. 3. îm-prăştiere, răspândire, (livr.) diseminare, (pop.) lăţire. (~ unor zvonuri mincinoase.) 4. v. propo-văduire. 5. (BIS.) predicare, propovăduire, răspândire, (înv.) mărturisire, mărturisitură. (~ unei credinţe.)

propagáre s. f., g.-d. art. propagării; pl. propagări

PROPAGÁRE s.f. 1. Acţiunea de a (se) propaga şi rezultatul ei; răspândire, transmitere; propagaţie. 2. Fenomen fonetic constând în transmiterea parţială a vibraţiilor unui sunet dintr-un cuvânt şi în repetarea sunetului în alt cuvânt. [< propaga].