PUBLICÁ, públic, vb. I. Tranz. A face cunoscut tuturor ceva prin tipărire, afişare etc.; a face să apară, a tipări cărţi, articole, informaţii etc. – Din lat. publicare.

PÚBLICĂ s. v. republică, stat, ţară.

PUBLICÁ vb. v. anunţa, bârfi, blama, calom-nia, cleveti, defăima, denigra, discre-dita, încunoştinţa, înştiinţa, ponegri, vesti.

PUBLICÁ vb. 1. a edita, a imprima, a scoate, a tipări, (înv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.) 2. v. apărea.

publicá vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. públic, 3 sg. şi pl. públică

A PUBLICÁ públic tranz. 1) (cărţi, articole, ştiri, hotărâri etc.) A face să apară pe calea tiparului; a tipări; a edita. 2) (ştiri, noutăţi etc.) A face cunoscut unui cerc larg de persoane (pe calea tiparului); a anunţa în mod public; a răspândi; a divulga. /<lat. publicare

PUBLICÁ vb. I. tr. A tipări (o carte, un articol etc.). a face să apară; a difuza. [P.i. públic. / < lat. publicare, cf. it. pubblicare].