RECURÉNT¹, -Ă, recurenţi, -te, adj. (Med.; despre boli) Care revine, care recidivează. ♢ Febră recurentă = boală infecţioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile. – Din fr. récurrent.

RECURÉNT², -Ă, recurenţi, -te s.m. şi f. Persoană care face un recurs în justiţie. – Din lat. recurrens, -ntis.

recurént (care revine) adj. m., (persoană care face recurs) s. m., pl. recurénţi; f. sg. recuréntă, pl. recurénte

RECURÉN//T¹ ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre boli) Care recidivează; cu proprietatea de a reveni. 2) Care revine la punctul iniţial; cu proprietatea de a reveni la poziţia iniţială. Nerv ~. /<fr. récurrent

RECURÉN//T² ~ţi m. Persoană care face un recurs în justiţie. /<lat. recurrens, ~ntis

RECURÉNT, -Ă adj. Care revine spre locul de origine. ♦ (Despre boli) Care revine, recidivează. ♢ Febră recurentă = boală infecţioasă cu aceleaşi simptome cu febra tifoidă; (mat.) serie recurentă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă. [< fr. récurrent, cf. lat. recurrens < recurrere – a veni înapoi].

RECURÉNT, -Ă s.m. şi f. (Jur.) Cel care face un recurs în justiţie. [< recurs].