SÁLVIE, salvii, s.f. (Bot.) Jale² (Salvia officinalis). [Var.: sálbie s.f.] – Din lat. salvia.

SĂLVIE s. (BOT.) sălvie austriacă (Salvia austriaca) = (reg.) coada-lupului, urechea-porcului; sălvie de Etiopia (Salvia aethiopis) = (reg.) desfăcătoare, şerlai, tutunaş, iarba-sfântului-Ion.

SÁLVIE s. (BOT.) 1. (Salvia officinalis) jale, jaleş, salbie, (reg.) şerlai. 2. (Salvia verticillata) (reg.) jaleş, năduf, buruiană-de-bubă, coada-mielului, co-cean-căpresc, iarba-somnului, talpa-cucoanei, urechea-porcului. 3. (Salvia pratensis) (reg.) jale, coada-vacii, jaleş de câmp.

sálvie s. f. (sil. -vi-e), art. sálvia (sil. -vi-a), g.-d. art. sálviei; pl. sálvii, art. sálviile (sil. -vi-i-)

SÁLVI//E ~i f. 1) Plantă erbacee cu flori divers colorate, cultivată ca plantă medicinală sau decorativă; jaleş. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. salviei; Sil. -vi-e] /<lat. salvia

SALVIE, salvii, s.f. În gastronomie, frunzele de salvie (Salvia officinalis) sunt folosite, mai ales în ţările mediteraneene, drept condiment în preparatele din carne de viţel, de miel, în sosuri, umpluturi de cârnaţi, la pizza etc., precum şi ca aromatizant pentru diverse băuturi (vermut, oţet), dându-le un gust şi o aromă caracteristice acestor zone geografice.

SÁLVIE s.f. Plantă erbacee ornamentală cu flori roşii sau violete din familia labiatelor. [< lat. salvia].