SEDENTÁR, -Ă, sedentari, -e, adj. (Despre oameni) Căruia nu-i place să umble, să facă mişcare, care stă mai mult acasă; (despre îndeletnicirile oamenilor) care se desfăşoară într-un spaţiu închis; care nu necesită mişcare, lipsit de mişcare. ♦ (Despre populaţii) Stabil. ♢ Parte sedentară = parte a unităţilor militare care rămâne în garnizoană în timp de război, având misiunea de a completa efectivele părţii operative, de a îngriji bunurile rămase în cazarmă etc. Păsări sedentare = păsări care nu migrează în timpul iernii. Animale sedentare = animale nevertebrate care stau temporar în galerii pe care şi le fac singure. – Din fr. sédentaire, lat. sedentarius.

Sedentar ≠ migrator, nomad, transhumant

SEDENTÁR adj. 1. (înv.) şezător. (Viaţă ~.) 2. v. stabil.

sedentár adj. m., pl. sedentári; f. sg. sedentáră, pl. sedentáre

SEDENTÁR ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care obişnuieşte să stea mai mult timp într-un loc; care stă mai mult acasă. 2) (despre ocupaţii) Care se exercită fără deplasări. 3) (despre populaţii, popoare) Care trăieşte permanent în acelaşi loc; cu trai stabil. ♢ Păsări ~e păsări care nu migrează în timpul iernii. /<fr. sédontaire, lat. sedentarius

SEDENTÁR, -Ă adj. (Despre oameni) Care şade tot timpul; care stă mai mult acasă; (despre îndeletniciri) care se face, se exercită şezând; lipsit de mişcare. ♦ (Despre populaţii) Stabil; nemigrator, fixat de un loc stabil. [Cf. fr. sédentaire, lat. sedentarius < sedare – a fi aşezat].