SFIÓS, -OÁSĂ, sfioşi, -oase, adj. Lipsit de îndrăzneală; timid, ruşinos, rezervat, sfielnic, sfiicios; (despre manifestări, gesturi) care denotă timiditate, lipsă de îndrăzneală, nesiguranţă, jenă. [Pr.: sfi-os] – Sfii + suf. -os.

Sfios ≠ dezgheţat

SFIÓS adj. 1. ruşinos, sfiicios, timid, (rar) sfielnic, (reg.) obraznic, obrăzat, pâşin, (înv.) sfieţ. (Ce copil ~!) 2. decent, pudic, ruşinos. (Cu gesturi ~oase.)

sfiós adj. m., pl. sfióşi; f. sg. sfioásă, pl. sfioáse

SFIÓS¹ adv. Cu sfială; fără îndrăzneală; timid. /a (se) sfii + suf. ~os

SFI//ÓS² ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) (despre persoane) Care se sfieşte; lipsit de îndrăzneală; ruşinos; timid. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care denotă lipsă de îndrăzneală; cuprins de jenă; timid; ruşinos. Privire ~oasă. /a (se) sfii + suf. ~os