SIDERURGÍE s.f. 1. Ansamblu de operaţii constând în extragerea fierului, elaborarea aliajelor sale, precum şi în prelucrarea acestora (pentru laminare şi forjare); metalurgia fierului. 2. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul proprietăţilor fizice şi chimice ale fierului şi ale aliajelor lui şi cu studiul metodelor siderurgiei (1). – Din fr. sidérurgie.

SIDERURGÍE s. metalurgia fierului, (înv.) sidero-tecnie.

siderurgíe s. f., art. siderurgía, g.-d. siderurgíi, art. siderurgíei

SIDERURGÍE f. 1) Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul fierului şi al metodelor de extragere a acestuia, precum şi cu studiul aliajelor de fier; metalurgia fierului. 2) Tehnica extragerii fierului din minereuri şi a obţinerii aliajelor acestuia. [G.-D. siderurgiei] /<fr. sidérurgie

SIDERURGÍE s.f. Ramură a metalurgiei care studiază proprietăţile fizice şi chimice ale fierului şi ale aliajelor lui, precum şi operaţiile de extragere, elaborare şi prelucrare a acestora. [Gen. -iei. / < fr. sidérurgie, cf. gr. sideros – fier, ergon – lucru].