SILNICÍE, silnicii, s.f. 1. Constrângere, oprimare, violenţă; abuz, samavolnicie; silă (2). 2. (Înv.) Putere, forţă. – Silnic + suf. -ie.

SILNICÍE s. v. asuprire, exploatare, forţă, împilare, năpăstuire, opresiune, oprima-re, persecutare, persecuţie, prigoană, prigonire, putere, urgisire.

SILNICÍE s. 1. v. forţă. 2. v. abuz.

silnicíe s. f., art. silnicía, g.-d. art. silnicíei; pl. silnicíi, art. silnicíile

SILNICÍ//E ~i f. 1) Caracter silnic. 2) Acţiune arbitrară care încalcă drepturile şi voinţa altora; samavolnicie. /silnic + suf. ~ie