SUPÍN, supine, s.n. Mod nepersonal al unui verb, precedat în mod obligatoriu de una dintre prepoziţiile „de“, „la“ etc., având aceeaşi formă ca participiul trecut, de care se deosebeşte prin aceea că nu este variabil. – Din lat. supinum, fr. supin.

supín s. n., pl. supíne

SUPÍN ~e n. gram. Mod nepersonal al verbului, având aceeaşi formă ca participiul trecut, dar nevariabilă şi precedată de anumite prepoziţii. /<lat. supinum