SÚRLĂ, surle, s.f. 1. Instrument muzical popular de suflat, în formă de fluier, cu mai multe orificii şi cu ancie dublă, întrebuinţat în trecut mai ales în armată. ♢ Loc. adv. Cu surle = cu zgomot mare, cu scandal. 2. (Reg.) Râtul porcului; p. ext. porc. 3. Colibă (în câmp), de obicei improvizată, de formă conică, construită din pari de lemn şi acoperită cu stuf, paie, fân sau coceni. – Din scr. surla, bg. zurla.

SÚRLĂ s. v. bot, rât.

súrlă s. f., g.-d. art. súrlei; pl. súrle

SÚRL//Ă¹ ~e f. (în trecut) Instrument muzical de suflat, asemănător fluierului, dar cu ancie dublă şi cu un capăt lărgit în formă de pâlnie. /<bulg. zurla, sb. surla, turc. zurna

SÚRL//Ă² ~e f. Bot de porc; rât. /<bulg. zurla, sb. surla, turc. zurna

şúrlă, şúrle, s.f. (reg.) nisip sau sfărâmătură de tencuială cu care se freacă unele obiecte metalice, pentru a le curăţa.