SUSPÍN, suspine, s.n. 1. Respiraţie sonoră, adâncă şi prelungită, provocată mai ales de o durere psihică; oftat, suspinare. ♢ Expr. (Rar) A-şi da ultimul suspin = a muri. 2. Respiraţie scurtă şi întretăiată, care însoţeşte un plâns puternic; sughiţ (de plâns), suspinare. 3. (Reg.) Astmă (la cai). [Pl. şi: suspinuri] – Din suspina (derivat regresiv).

SUSPÍN s. v. astmă.

SUSPÍN s. v. oftat.

suspín s. n., pl. suspíne

SUSPÍN ~e n. 1) Respiraţie adâncă şi prelungită ca manifestare a unei dureri (mai ales morale). ♢ A-şi da ultimul ~ a muri. 2) mai ales la pl. Respiraţie scurtă şi întretăiată, cauzată de un plâns puternic; sughiţ. /v. a suspina