TANDRÉŢE s.f. Afecţiune plină de duioşie, de delicateţe, de gingăşie. [Var.: tandréţă s.f.] – Din fr. tendresse.

Tandreţe ≠ cruzime

TANDRÉŢE s. gingăşie. (~ lui am simţit-o cu emoţie.)

tandréţe s. f., art. tandréţea, g.-d. art. tandréţei

TANDRÉŢE f. 1) Atitudine plină de gingăşie, fineţe şi delicateţe faţă de cineva; drăgălăşenie. 2) Caracter tandru. [G.-D. tandreţii; Sil. tan-dre-] /<fr. tendresse