TEZÁUR, tezaure, s.n. 1. Cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preţ, strânse şi păstrate în loc sigur; p. ext. avere, bogăţie. ♦ Loc unde se păstrează obiectele de preţ. ♦ Bani sau obiecte preţioase ascunse de multă vreme în pământ şi care au fost descoperite întâmplător; comoară. 2. Totalitatea aurului şi a altor metale preţioase, efecte etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se păstrează depozitele de metale preţioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei bănci; visterie. 3. Fig. Ceea ce este foarte iubit şi preţuit; odor. ♦ Patrimoniu spiritual al unei societăţi, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus.

TEZÁUR s. 1. v. comoară. 2. v. vistierie.

tezáur s. n. (sil. -za-ur), pl. tezáure

TEZÁUR ~e n. 1) Cantitate mare de monede, pietre scumpe, metale preţioase sau de obiecte de preţ adunate împreună. 2) Totalitate de bani sau de obiecte pre-ţioase ascunse de mult timp (în pământ) şi descoperite întâmplător; comoară. 3) An-samblu de mijloace financiare efective care se află în depozitul unei bănci de emisie. 4) Loc unde se păstrează finanţele statului sau ale unei bănci; vistierie. 5) fig. Lucru sau fiinţă preţioasă şi dragă; comoară. 6) Patrimoniu spiritual al unei societăţi sau al unei epoci acumulat pe parcursul istoriei de o anumită comunitate de oameni. 7) Operă culturală de mare valoare şi de proporţii deosebite (enciclopedie sau dicţionar). [Sil. -za-ur] /<lat. thesaurus