TRÁGERE, trageri, s.f. Acţiunea de a (se) trage şi rezultatul ei. 1. (Pop.) Atracţie, îndemn, înclinare. ♢ Expr. Tragere de inimă = zel, râvnă, ardoare. 2. Scoatere, extragere. ♢ Tragere la sorţi = hotărâre prin sorţi a unei împărţeli, a unui câştig; participare ca parte interesată la o alegere prin sorţi. 3. Prelucrare a unui material ductil prin întindere şi subţiere, prin care se obţin bare, ţevi, sârmă etc. 4. Descărcare a unei arme (în cadrul procesului de instruire militară); împuşcare; tir. ♢ Tragere la ţintă = atingere a unei ţinte cu un proiectil. Unghi de tragere = unghi pe care îl formează axa ţevii unei arme de foc cu proiecţia ei pe suprafaţa orizontală a terenului, când obiectivul asupra căruia se trage este în acelaşi plan orizontal cu gura ţevii. – V. trage.

TRÁGERE s. v. aplecare, aplicaţie, aptitu-dine, atracţie, chemare, dar, extragere, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, scoatere, talent, vocaţie.

TRÁGERE s. 1. v. întindere. 2. v. trefilare. 3. v. smul-gere. 4. v. sunare. 5. v. încuiere. 6. v. dezbrăcare. 7. v. descălţare. 8. v. suflare. 9. v. fricţionare. 10. v. masare. 11. v. aruncare. 12. v. descărcare. 13. v. publicare. 14. v. trasare.

trágere s. f., g.-d. art. trágerii; pl. trágeri

TRÁGER//E ~i f. 1) v. A TRAGE şi A SE TRAGE. ♢ (Cu) ~ de inimă (cu) râvnă; (cu) stăruinţă. ~ la sorţi rezolvare a unei chestiuni prin sorţi. 2) Exerciţiu realizat cu armele de foc (în cadrul instruirii militare). ♢ ~ la ţintă lansare a unui proiectil într-un punct luat ca ţintă. /v. a trage