TRAIECTÓRIE, traiectorii, s.f. Drum parcurs în spaţiu de un corp în mişcare; linie curbă descrisă de un punct material. ♦ Reprezentare grafică a acestui drum, a acestei linii. – Din fr. trajectoire.

TRAIECTÓRIE s. 1. v. rută. 2. traiect, traseu. (~ parcursă de un proiectil.)

traiectórie s. f. (sil. -ri-e), art. traiectória (sil. -ri-a), g.-d. art. traiectóriei; pl. traiectórii, art. traiectóriile (sil. -ri-i-)

TRAIECTÓRI//E ~i f. 1) Drum în spaţiu parcurs de un corp în mişcare; traseu. 2) Reprezentare grafică a acestui drum parcurs de un corp. /<fr. trajectoire