TÚRLĂ, turle, s.f. 1. Construcţie de formă cilindrică sau prismatică poligonală, de înălţime relativ mare, care face parte din complexul arhitectural al bisericilor, înălţându-se deasupra acoperişului. 2. Construcţie de lemn, de metal etc. aşezată deasupra gurii unei sonde, care serveşte ca element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele, de dimensiuni mari, în cursul forajului sau exploatării sondei. – Din ngr. túrla.

TÚRLĂ s. (IND.) turn de sondă.

túrlă s. f., g.-d. art. túrlei; pl. túrle

TÚRL//Ă ~e f. 1) Element arhitectonic în formă de cilindru sau de prismă, cu vârf ascuţit, care încununează acoperişul unor clădiri (în special, al bisericilor). 2) tehn. Construcţie amenajată deasupra unei guri de sondă care serveşte ca element de sprijin în procesul operaţiilor de forare şi de extragere. /<ngr. túrla

ţúrlă, ţúrle, s.f. (reg.) fată bătrână.