TÚRMĂ, turme, s.f. 1. Grup (mai mare) de oi sau, p. ext., de alte animale domestice sau sălbatice, care trăiesc împreună. 2. (Depr.) Mulţime, grup (mare) de oameni (în dezordine). 3. (În limbajul bisericesc) Mulţimea credincioşilor. – Lat. turma.

TÚRMĂ s. v. cireadă.

túrmă s. f., g.-d. art. túrmei; pl. túrme

TÚRM//Ă ~e f. 1) Mulţime de indivizi din aceeaşi specie, care umblă împreună; cârd. 2) fam. depr. Grup mare, neorganizat de oameni (docili sau înrăiţi, agresivi). 3) bis. Totalitate a credincioşilor. /<lat. turma