VINOVÁT, -Ă, vinovaţi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are o vină, care a săvârşit o greşeală, o faptă pedepsită de lege, o abatere de la datorie sau de la morală; culpabil; pasibil de o pedeapsă. 2. (Despre faptele, comportările etc. oamenilor) Care este în afară de lege sau de bunele moravuri, care nu poate fi îngăduit, permis; nepermis. – Din sl. vinovatŭ.

Vinovat ≠ candid, inocent, nevinovat

VINOVÁT adj. 1. (JUR.) culpabil, (înv.) culpeş, greşit. (Arestatul a fost găsit ~.) 2. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, ruşinos, urât, (livr.) reprehensibil, (înv.) ocarnic, ocărâtor, ruşinător. (O faptă ~.)

vinovát adj. m., pl. vinováţi; f. sg. vinovátă, pl. vinováte

VINOVÁ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival 1) (despre persoane) Care a comis o încălcare a legii sau a normelor morale. 2) (despre faptele şi comportările oamenilor) Care nu poate fi admis, îngăduit; care contravine moralei. /<sl. vinovatu