VIOLÉT, -Ă, violeţi, -te, adj., s.n., s.f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S.n. Culoare violetă (1), ultima din spectrul solar (după indigo); culoarea viorelei. 3. S.f. (Bot.) Toporaş. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violet.

VIOLÉT adj., s. liliachiu, mov, vioriu, (livr.) lila (invar.), (rar) stânjeniu. (De culoare ~.)

violét adj. m. (sil. vi-o-), pl. violéţi; f. sg. violétă, pl. violéte

violét s. n. (sil. vi-o-)

VIOLÉT¹ n. Una din culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată la marginea lui. /<fr. violet

VIOLÉ//T² ~tă (~ţi, ~te) Care este de culoarea viorelelor; liliachiu-închis; stânjeniu. /<fr. violet

VIOLÉT, -Ă adj. De culoarea violetei, a micşunelei; vioriu, mov; liliachiu. // s.n. A şaptea culoare a spectrului solar. [Pron. vi-o-, pl. -eţi, -ete. / < fr. violet].