|
zbughi. 9 rezultate gasite
ZBUGHI1 interj. Cuvânt care indică o săritură peste un obstacol sau fuga bruscă şi neaşteptată dintr-un loc. [Var.: zbúghia interj.] – Et. nec.
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o şterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, şterge-o. – Din zbughi1.
ZBUGHÍ2, zbughésc, vb. IV. Tranz. ~ (din zbeg)
ZBUGHI interj. ţuşti!, (rar) zvâc!, (prin Munt.) tâlvâc!, (Transilv. şi Ban.) tulai! (Iepurele, ~! din tufiş.)
ZBUGHÍ vb. (fig.) a o şterge. (A ~t-o imediat de acolo.)
zbughi interj.
zbughí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zbugheáscă
ZBUGHI interj. (se foloseşte în timpul unei sărituri peste un obstacol sau a unei fugi pe neaşteptate dintr-un loc). /Orig. nec.
A ZBUGH//Í ~ésc tranz. : A o ~ a pleca grăbit şi pe neobservate; a o şterge. /Din zbughi
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
|