ÎNVĂLMĂŞEÁLĂ, învălmăşeli, s.f. 1. Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de fiinţe; forfoteală a unei mulţimi; neorânduială; p. ext. zgomot mare, zarvă. ♦ Fig. Confuzie, zăpăceală. 2. Luptă, încăierare, învălmăşag. – Învălmăşi + suf. -eală.

ÎNVĂLMĂŞEÁLĂ s. v. aglomeraţie.

învălmăşeálă s. f., g.-d. art. învălmăşélii; pl. învălmăşéli

ÎNVĂLMĂŞ//EÁLĂ ~éli f. 1) v. A SE ÎNVĂLMĂŞI. 2) Îngrămădire de lucruri sau de fiinţe în neorânduială. 3) Forfotă a unei mulţimi de oameni. /a învălmăşi + suf. ~eală