ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfăţişarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler).

ÎMPĂIÁ vb. (rar) a prepara. (A ~ un animal.)

împăiá vb., ind. prez. 1 sg. împăiéz, 3 sg. şi pl. împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 sg. şi pl. împăiéze; ger. împăínd

A ÎMPĂ//IÁ ~iéz tranz. (pielea jupuită de pe un animal sau de pe o pasăre) A umple cu paie (pentru a-i reda forma specimenului viu). ~ un vultur. /în + pai

împăiá, pers. 3 sg. împăiază, vb. I refl. (reg.; despre oi) primăvara oile se împăiază = le cresc sub firele vechi de lână alte fire noi (pai); a năpârli.