ÎNMUGURÍ, pers. 3 înmugureşte, vb. IV. Intranz. A face muguri; a muguri, a încăpuşi. ♦ Fig. (Despre idei, soluţii etc.) A lua naştere, a prinde contur în mintea cuiva. – În + mugur.

ÎNMUGURÍ vb. (BOT.) a muguri, (înv. şi pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuşi.

înmugurí vb., ind. prez. 3 sg. înmuguréşte, imperf. 3 sg. înmugureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înmugureáscă

A ÎNMUGUR//Í pers. 3 ~éşte intranz. 1) (despre plante) A se acoperi cu muguri; a da muguri. 2) fig. (despre atitudini, sentimente, idei) A începe să capete contururi precise; a prinde consistenţă; a se înfiripa; a încolţi; a se deştepta. /în + mugur