ÎNSTRĂINÁT¹ s.n. Înstrăinare. [Pr.: -stră-i-. – Var.: înstreinát s.n.] – V. înstrăina.

ÎNSTRĂINÁT², -Ă, înstrăinaţi, -te, adj. 1. Care a ajuns pe mâna altcuiva decât a posesorului iniţial. 2. Îndepărtat sau plecat definitiv de acasă în altă localitate sau într-o ţară străină; fig. îndepărtat, rupt sufleteşte de cineva. [Pr.: -stră-i-. – Var.: înstreinát, -ă ad j.] – V. înstrăina.

ÎNSTRĂINÁT adj. 1. străin, (fig.) dezrădăcinat. (~ printre ai săi.) 2. (JUR.) alienat. (Bunuri ~.)

înstrăinát s. n. (sil. -stră-i-)