ŞURUBÉLNIŢĂ, şurubelniţe, s.f. Unealtă metalică alcătuită dintr-o tijă cu mâner, având vârful lăţit ca un tăiş şi servind la înşurubarea şi deşurubarea şuruburilor. [Var.: şurupélniţă s.f.] – Şurub + suf. -elniţă.

ŞURUBÉLNIŢĂ s. v. destupătoare, tarod, tir-buşon.

ŞURUBÉLNIŢĂ s. (TEHN.) 1. (reg.) mutelcă, răzuş, şoroflău, şurub, şurubar, şurubăriţă, (Ban. şi Transilv.) şrafânţigăr. 2. v. broască.

şurubélniţă s. f., g.-d. art. şurubélniţei; pl. şurubélniţe

ŞURUBÉLNIŢ//Ă ~e f. Unealtă formată dintr-o tijă metalică cu vârful lăţit, fixată pe un mâner, care serveşte la înşurubat şi la deşurubat. [G.-D. şurubelniţei] /şurub + suf. ~elniţă