GESTALTÍSM s.n. Teorie filozofică a formei potrivit căreia un tot fiind constituit din structuri perfect integrate are caracteristici proprii care nu rezultă din elementele lui constitutive, iar întregul nu poate fi considerat simpla însumare a acestor elemente; configuraţionism. [Pr.: ghe-ştal-] – Din fr. gestaltisme

GESTALTÍSM s. (PSIH.) configuraţionism, structuralism psihologic.

gestaltísm s. n. [pron. germ. ghe-ştal-]

GESTALTÍSM s.n. Concepţie psihologică şi filozofică potrivit căreia fenomenele reprezintă structuri, configuraţii integrale, realităţi primordiale, ireductibile la o simplă însumare a elementelor componente; configuraţionism, structuralism psihologic. [Pron. gheş-tal-, scris şi gheştaltism. / < fr. gestaltisme, cf. germ. Gestalt – structură, formă].