GRÉSIE, gresii, s.f. 1. Rocă sedimentară foarte dură, formată prin cimentarea nisipurilor cu diverse materiale. 2. Cute făcută din gresie (1). 3. Olărie dură şi opacă, având la bază o argilă plastică. [Var.: grézie s.f.] – Cf. alb. g ë r e s ë.

GRÉSIE s. 1. v. cute. 2. v. perinoc.

grésie s. f. (sil. -si-e), art. grésia (sil. -si-a), g.-d. art. grésiei; pl. grésii, art. grésiile (sil. -si-i-)

GRÉSI//E ~i f. 1) Rocă sedimentară dură, folosită, mai ales, în construcţii. 2) Bucată din astfel de rocă, cu care se ascut unele obiecte tăioase (cuţitul, coasa, secera etc.); cute. [G.-D. gresiei; Sil. -si-e] /Cuv. autoht.