MONITÓR¹, monitoare, s.n. Navă fluvială de război, blindată, de tonaj mic, cu tunuri protejate cu turele. – Din fr. monitor.

MONITÓR², -OÁRE, monitori, -oare, subst. 1. S.m. şi f. (Ieşit din uz) Elev sau elevă care menţinea ordinea şi disciplina în clasă, în lipsa profesorului. ♦ Elev foarte bun la învăţătură, care ajuta pe profesor la predare (instruind o grupă de elevi). 2. S.n. Aparat de control al unei instalaţii de telecomunicaţii, care urmăreşte imaginea proiectată de aparatele de luat vederi. 3. S.n. (Urmat de determinări) Titlu dat unor periodice (oficiale). – Din fr. moniteur, lat. monitor.

MONITÓR s. (înv.) şedator. (~ al unei clase.)

monitór (persoană) s. m., pl. monitóri

monitór (navă, periodic, aparat, program de control) s. n., pl. monitoáre

MONIT//ÓR³ ~oáre n. 1) Aparat de control al calităţii emisiunilor televizate. 2) Terminal al calculatorului pentru afişarea video a informaţiilor prelucrate. /<fr. moniteur, lat. monitor

MONIT//ÓR² ~oáre n. Organ de presă care publică materiale ale guvernului. ~ oficial. /<fr. moniteur, lat. monitor

MONIT//ÓR¹ ~oáre n. Navă militară, maritimă sau fluvială, de tonaj mic, echipată cu armament de artilerie. /<fr. monitor

MONITÓR, -OÁRE s.m. şi f. 1. Elev care, în anumite sisteme de învăţământ, este pus să înveţe sau să supravegheze un număr de elevi, colegi de ai săi. 2. Supraveghetor (mai ales în munca expusă radiaţiilor ionizate). // s.n. Titlu al anumitor ziare sau publicaţii periodice. [< fr. moniteur, cf. lat. monitor].

MONITÓR¹ s.n. Navă de război cuirasată, prevăzută cu artilerie grea. [< fr. monitor].

MONITÓR² s.n. 1. (Telec.) Receptor, difuzor sau alt aparat folosit pentru a controla calitatea emisiunilor de radio sau televiziune. 2. Aparat de control sau de semnalizare a radiaţiilor ionizate; dozimetru de control. 3. Supervizor. [Cf. engl., it. monitor].