RĂRÍ, răresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de acelaşi fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar faţă de celălalt (în timp sau în spaţiu). ♦ (Despre oameni) A deveni mai puţini la număr. 2. Refl. şi tranz. A fi, a deveni sau a face să fie, să devină mai puţin des sau mai puţin compact. 3. Tranz. A încetini ritmul unor acţiuni. ♢ Expr. A (o) mai rări cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decât de obicei, a încetini ritmul unei activităţi, a o lăsa mai domol. A (o) mai rări de (pe) undeva (sau cu cineva) = a se duce undeva sau la cineva (tot) mai rar. – Din rar.

A rări ≠ a îndesi

RĂRÍ vb. 1. v. spaţia. 2. a se destrăma, (prin Olt.) a se siti. (Pânza să ~.) 3. a se destrăma, (rar) a se dezlâna. (O vestă de lână care s-a ~.)

rărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rărésc, imperf. 3 sg. răreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răreáscă

A RĂR//Í ~ésc tranz. A face să se rărească. ♢ A (o) mai ~ cu ceva a reduce periodici-tatea sau intensitatea unei acţiuni. A (o) mai ~ pe undeva (sau pe la cineva) a se duce mai rar pe undeva (sau pe la cineva). /Din rar

A SE RĂR//Í se ~éşte intranz. A deveni mai rar. Pânza s-a rărit. /Din rar