STRÂMBĂTÚRĂ, strâmbături, s.f. 1. Faptul de a (se) strâmba; grimasă, schimonoseală, schimonositură a feţei; strâmbet. ♦ Imitare (în batjocură) a gesturilor, mimicii cuiva. ♦ Fig. Fandoseală, sclifoseală. 2. (Concr.) Obiect strâmb, încovoiat. – Strâmba + suf. -ătură.

STRÂMBĂTÚRĂ s. 1. deformare, scâlcietură. (O ~ la încălţăminte.) 2. v. grimasă. 3. v. maimu-ţăreală.

strâmbătúră s. f., g.-d. art. strâmbătúrii; pl. strâmbătúri

STRÂMBĂTÚR//Ă ~i f. 1) Contractare (voită sau involuntară) care strâmbă faţa; grimasă. 2) fig. Cuvânt sau gest care imită în batjocură felul de a fi al cuiva. 3) Obiect strâmb. /a (se) strâmba + suf. ~ătură