TRĂSURÍCĂ, trăsurici, s.f. Diminutiv al lui trăsură (1); trăsură mică şi uşoară (cu două roţi). ♦ Cărucior de copii. [Pl. şi: trăsurele] – Trăsură + suf. -ică.

TRĂSURÍCĂ s. v. cărucior.

trăsurícă s. f., g.-d. art. trăsurícii/trăsurélei; pl. trăsuríci/trăsuréle