ZDRUNCINĂTÚRĂ, zdruncinături, s.f. 1. Scuturătură, zguduire; zguduitură, hurducătură. 2. Fig. Dezechilibru, tulburare. – Zdruncina + suf. -ătură.

ZDRUNCINĂTÚRĂ s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hur-ducătură. 3. v. dezechilibru.

zdruncinătúră s. f., g.-d. art. zdruncinătúrii; pl. zdruncinătúri

ZDRUNCINĂTÚR//Ă ~i f. 1) Zdruncinare peternică nerepetată; zguduitură. 2) fig. Tulburare sufletească puternică; zguduitură. / a zdruncina + suf. ~ătură