ABIÁ adv. 1. (Modal) Cu greu, cu greutate; anevoie. 2. (Cantitativ, intensiv) foarte puţin, aproape de loc. 3. (Temporal) De foarte puţină vreme; de îndată ce, numai ce; chiar atunci, tocmai. 4. Cel puţin; măcar, barem. – Lat. ad vix.

ABIÁ adv. 1. doar, numai, tocmai, (reg.) taman. (Răspunsul îi vine ~ a doua zi.) 2. anevoie, greu. (~ a scăpat cu viaţă.)

abiá adv. (sil. -bia)

ABIÁ adv. (uneori repetat) 1) Cu greu; anevoie. ~ merge. 2) Foarte puţin; mai de loc. ~ se vede. 3) De foarte puţin timp. ~ a intrat. 4) Doar; numai. ~ după aceea. 5) Cel puţin; măcar; barem. ~ se va astâmpăra. [Sil. a-bia] /

ABIÁ adv. 1. De foarte pu ină vreme, tocmai (introduce o ac iune care tocmai s-a terminat) 2. Cu greu, anevoie. -Din mr. avia, lat. ad vix

abía, adv. – 1. De foarte puţină vreme, tocmai (introduce o acţiune care tocmai s-a terminat). – 2. Cu greu, anevoie. Mr. avia < Lat. *ad vĭx (Cipariu, Arhiv.., 109; Philippide, Principii, 91; Puşcariu, 3; Candrea-Dens., 2; REW 224; DAR); cf. surs. vess, v.sp. abés, avés, v.port. tamalavés. A paragogic este normal cu funcţii adv., cf. aci(ia), aiure(a), acole(a); este deci inutilă explicaţia lui Candrea-Dens., care pleacă de la relaţii sintactice. Este greşită ipoteza că s-ar baza pe sl. abije „imediat“ (Cihac). – Din rom. provine săs. (d)abja.