ACOPERÍŞ, acoperişuri, s.n. Partea de deasupra care acoperă şi protejează o clădire de intemperii; acoperământ. – Acoperi + suf. -iş.

ACOPERÍŞ s. acoperământ, înveliş, învelitoare, (înv. şi pop.) coperiş, (înv. şi reg.) pocriş, (reg.) haizaş, (prin Ban.) astrucământ, (prin Olt.) astrucuş. (~ul unei case.)

acoperíş s. n., pl. acoperíşuri

ACOPERÍŞ ~uri n. Parte de deasupra a unei clădiri care o acoperă; acoperământ. ~ de tablă. /a acoperi + suf. ~iş