ADĂPĂTOÁRE, adăpători, s.f. Loc unde se adapă animalele; jgheab sau instalaţie de adăpat. – Adăpa + suf. -ătoare.

ADĂPĂTOÁRE s. jgheab, troacă, uluc, (pop.) teică, (înv. şi reg.) scoc, (reg.) moldă, vălău, (Bucov. şi Transilv.) halău, (Munt., Olt. şi Ban.) piuă. (~ pentru vite.)

adăpătoáre s. f., g.-d. art. adăpătórii; pl. adăpătóri

ADĂPĂT//OÁRE ~óri f. 1) Loc unde se adapă animalele. 2) Vas făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, folosit pentru adăpatul vitelor; jgheab; uluc. ~ automată. /a adăpa + suf. ~ătoare