ALIENÁRE, alienări, s.f. 1. (Jur.) Acţiunea de a aliena; înstrăinare a unui bun. 2. (Fil.) Înstrăinare. 3. (Med.; în sintagma) Alienare mintală = nebunie. [Pr.: -li-e-] – V. aliena.

ALIENÁRE s. 1. v. înstrăinare. 2. v. nebunie.

alienáre s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. alienării; pl. alienări

ALIENÁRE s.f. Transmitere a dreptului de proprietate; înstrăinarea unui bun. ♦ (Fil.) Fenomenul de transpunere, în anumite condiţii social-istorice, a întregii activităţi umane şi a rezultatelor acesteia (problemele muncii, instituţiile sociale, valorile spirituale) în forţe străine şi vrăjmaşe omului. [< aliena].