ARHÁIC, -Ă, arhaici, -ce, adj., s.n. 1. Adj. Care aparţine sau este caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut. ♦ (Despre cuvinte, expresii, construcţii etc.) Foarte vechi, ieşit de mult din uz. 2. S.n. Cea mai veche eră geologică. ♦ (Adjectival) Care aparţine arhaicului (2), privitor la arhaic. Roci arhaice. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. archaïque.

Arhaic ≠ neologic

ARHÁIC adj., s. 1. adj. primitiv, străvechi, vechi. (Civilizaţii ~.) 2. adj. v. vechi. 3. adj. v. învechit. 4. s. (GEOL.) arheian, azoic.

arháic adj. m. (sil. -ha-ic), pl. arháici; f. sg. arháică, pl. arháice

arhaíc s. n. (sil. -ha-ic)

ARHÁI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de trecutul (foarte) îndepărtat; care este dintr-o epocă (foarte) îndepărtată. 2) (despre cuvinte, expresii, construcţii etc.) Care era folosit într-o epocă îndepărtată; ieşit din uzul curent; învechit. [Sil. -ha-ic] /<fr. archaïque

ARHÁIC, -Ă adj. Străvechi, foarte vechi, dintr-o epocă foarte îndepărtată. ♢ Perioadă arhaică (şi s.n.) = prima perioadă (sistem) a precambrianului. ♦ (Despre cuvinte, expresii) Care nu mai este folosit în limba contemporană; învechit; ieşit din uz. [Pron. -ha-ic. / < fr. archaïque, cf. gr. archaios – vechi].

arháic (-că), adj. – Foarte vechi. Fr. archaïque. – Der. arhaism, s.n. Pronunţarea este cea din ngr.