BABILONÍE, babilonii, s.f. 1. Vorbire sau scriere încâlcită, confuză. 2. Învălmăşeală mare, dezordine. [Var.: vaviloníe s.f.] – Babilon (n.pr.) + suf. -ie.

BABILONÍE s. dezordine, haos, încurcătură, zăpăceală, (înv.) vavilonie. (E o ~ de nedescris în hârtiile lui.)

babilónie s. f., art. babilónia; g.-d. art. babilóniei, pl. babilónii, art. babilóniile

BABILÓNI//E ~i f. rar 1) Exprimare (orală sau scrisă) confuză şi încurcată. 2) Învălmăşeală mare; dezordine generală. [Art. babilonia; G.-D. babiloniei; Sil. -ni-e] /Din Babilon n. pr. + suf. ~ie

BABILONÍE s.f. Exprimare neclară, confuză, în vorbire sau în scris. \ Dezordine, zăpăceală.

BABILONÍE s. f. încurcare, amestecare a limbilor; vorbire, scriere confuză. ♦ dezordine, situaţie confuză, haotică. (<babilon/ic/ + -ie)