BONÉTĂ, bonete, s.f. 1. Acoperământ de cap confecţionat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranţi, militari etc. 2. (În sintagma) Bonetă frigiană = un fel de căciuliţă de lână cu vârful îndoit înainte, devenită în timpul Revoluţiei Franceze (1789-1794) simbol al libertăţii. – Din fr. bonnet.

BONÉTĂ s. 1. v. boneţică. 2. v. tichie.

bonétă (scufie, velă) s. f., pl. bonéte

BONÉT//Ă ~e f. 1) Acoperământ pentru cap, confecţionat din pânză sau stofă, fără boruri, cu două panglici care se leagă sub bărbie. ~ de noapte. ~ pentru sugaci. 2) Tichie din pânză albă, de formă cilindrică sau conică, purtată mai ales de personalul medical şi de bucătari, în scopuri igienice. 3) Chipiu fără cozoroc, de formă lunguiaţă, purtat de militari. /<fr. bonnet

BONÉTĂ¹ Scufie pe care o poartă mai ales copiii şi bătrânii; tichie de medic, de bucătar etc. ♦ (Mil.) Acoperământ de cap fără cozoroc. ♢ Bonetă frigiană = v. frigian. [Var. bonet s.n. / < fr. bonnet].

BONÉTĂ² s.f. (Mar.) Velă ajutătoare, care se instalează numai pe vreme bună la extremitatea velelor pătrate. [Cf. engl. bonnet, fr. bonnette, it. bonnetta].

BONÉTĂ¹ s. f. 1. scufie pe care o poartă copiii şi bătrânii; tichie. 2. (mil.) acoperământ de cap fără cozoroc. (<fr. bonnet)

BONÉTĂ² s. f. velă îngustă, suplimentară, care se instalează numai pe vreme bună la extremitatea velelor pătrate. (<fr. bonnette)

bonétă (-te), s.f. – Căciuliţă, tichie. – Var. bonet. Fr. bonnet.