|
brişcă. 7 rezultate gasite
BRÍŞCĂ1, brişte, s.f. (Reg.) Briceag. [Pl. şi: brişti] – Din magh. bicska (influenţat de brici şi briceag).
BRÍŞCĂ2, brişte, s.f. Trăsurică uşoară, cu două roţi, trasă de obicei de un singur cal; cabrioletă, şaretă. – Din rus. bricika.
BRÍŞCĂ s. v. briceag.
BRÍŞCĂ s. (reg.) nadiceancă. (~ cu un cal.)
bríşcă (trăsură, briceag) s. f., g.-d. art. bríştii; pl. brişti
BRÍŞ//CĂ ~ti f. Trăsură uşoară şi neacoperită, cu două roţi, trasă de un cal; şaretă. /<rus. briţka
brişcă (-şte), s.f. – Trăsurică, şaretă. Pol. bryczka, ceh., rus., bg. brička (Cihac, II, 29; Berneker 93).
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
|